Deschis la minte sau naiv ? – partea a 2-a

Deschis la minte sau naiv ? – partea a 2-a

„L-a culcat în iesle pentru că nu era loc de găzduire la han pentru ei”

Click aici pentru a citi prima parte

„Goliți-vă cupa” este o veche zicală chineză Chan (Zen) emanată dintr-o conversație avută de cărturarul Tokusan (numit și Te-shan Hsuan-chien, 782-865) cu Maestrul Zen Ryutan (Lung-t’an Ch’ung-hsin sau Longtan Chongxin, 760 -840).

Savantul Tokusan era plin de cunoștințe și opinii despre dharma, termen ce desemnează un set de îndatoriri, drepturi, legi, conduită, virtuți, „mod corect de a trăi” – toate în acord cu ordinea și legea cosmică/divină. Totuși el vine la Maestrul Ryutan și îl întreabă despre Zen. La un moment dat, Ryutan umple din nou ceașca de ceai a oaspetelui său, dar nu încetează să toarne când ceașca se umple. Bineînțeles că ceaiul se revarsă pe masă. “Oprește-te! Cupa este plină!” spune Tokusan.

„Exact”, spune maestrul Ryutan. “Ești ca această cupă; ești plin de idei. Vii și ceri învățătură, dar cupa ta este plină; nu pot pune nimic înăuntru. Înainte să te pot învăța, va trebui să-ți golești cupa.”

Acest lucru este mai greu decât îți închipui. Când ajungem la vârsta adultă, suntem atât de plini de informații încât nici măcar nu observăm că există. S-ar putea să considerăm că avem mintea deschisă, dar, de fapt, tot ceea ce învățăm este filtrat prin toate experiențele și cunoștințele deja acumulate și apoi clasificat pentru a se încadra în credințele pe care le posedăm deja.

Buddha a învățat că gândirea conceptuală este o funcție a celui de-al treilea Skandha. Această skandha se numește Samjna în sanscrită, ceea ce înseamnă „cunoștințe care se leagă între ele”. În mod inconștient, „învățăm” ceva nou legându-l mai întâi de ceva ce știm deja. De cele mai multe ori, acest lucru este util și ne ajută să navigăm prin lumea fenomenală.

Cu toate acestea, uneori acest sistem eșuează. Ce se întâmplă dacă noul lucru nu are nicio legătură cu ceva ce știi deja?

A aborda viața și drumul spiritual cu o minte nouă, curată, o minte pură și spontană ca de copil nu aparține exclusiv învățăturii budiste.

„Atunci, ucenicii lui Ioan au venit la Isus şi I-au zis: „De ce noi şi fariseii postim des, iar ucenicii Tăi nu postesc deloc?”

Isus le-a răspuns: „Se pot jeli nuntaşii câtă vreme este mirele cu ei? Vor veni zile când mirele va fi luat de la ei, şi atunci vor posti.”

Isus încerca să le explice astfel că nu este momentul potrivit pentru post, că acele timpuri cereau o conduită diferită. Mintea noastră este în mod obișnuit condiționată să repete ceea ce a învățat deja.

Și în general, cum ceilalți vroiau să integreze învățăturile sale în doctrina religioasă curentă și săreau în sus de fiecare dată când descopereau ceva ce aparent era în conflict cu ceea ce saducheii și fariseii predicau, Isus folosește analogii cu viața practică pentru a le da de înțeles că trebuie să abordeze ceea ce el le spune, cu o minte nouă, deschisă, eliberată de condiționările vechilor sisteme religioase:

„Nimeni nu pune un petic de stofă nouă la o haină veche; căci peticul trage din haină și ruptura devine mai mare.

Nici nu pun oamenii vin nou în burdufuri vechi; altfel, burdufurile plesnesc, vinul se varsă, şi burdufurile se prăpădesc; ci vinul nou îl pun în burdufuri noi, şi se păstrează amândouă.” Mt:9,14

Autosuficienţa, orgoliul și vanitate fundamentată pe teoriile anterior asimilate se constituie pentru mulți în gratii de închisoare mintală. Sub imperiul acestor defecte egoice nu poți gândi liber, „în afara cutiei”, cu o minte deschisă.

Când vorbeşte profesoara sau conferenţiarul, auditoriul pare a fi foarte atent, ca şi cum ar urmări în detaliu fiecare cuvânt al oratorului. Totul dă impresia că ascultă, că se află în stare de alertă, însă în fondul psihologic al fiecărui individ este o secretară rea care traduce fiecare cuvânt al oratorului.

Această secretară este Eul, Ego-ul.

Eul traduce în acord cu prejudecăţile sale, preconceptele sale, temerile sale, orgoliul său, anxietăţile sale, ideile sale, amintirile sale etc.

Doar în stare de alertă noutate, cu mintea spontană, liberă de greutatea trecutului, în stare de deplină receptivitate, putem cu adevărat să ascultăm, fără intervenţia acestei secretare numită Eu, Eu Însumi, Ego.

Când mintea este condiţionată de memorie, ea doar repetă ceea ce a acumulat. Mintea condiţionată de atâtea experienţe din trecut nu poate vedea prezentul decât prin lentilele tulburi ale trecutului. Lipsa maleabilităţii şi ductibilităţii în minte face ca aceasta să se găsească încătuşată în multiple norme rigide şi neadecvate.

Expresia „cuvântul lui Dumnezeu” se referă, de obicei, la un mesaj divin sau la o colecție de astfel de mesaje. (Luca 11:28) Termenul „Cuvântul” este folosit în Biblie și ca titlu pentru Isus Cristos, atât ca spirit în cer, cât și ca om pe pământ. „La început era Cuvântul . . . El era la început cu Dumnezeu”. (Ioan 1:1, 2) „Cuvântul a devenit carne și a locuit printre noi.” (Ioan 1:14)

Atunci când oamenii sunt plini de ei înşişi: de îngâmfarea lor, de orgoliile lor, de vanităţile lor, de facultățile lor, teoriile lor etc, nu au un loc gol, un colţişor liber pentru Cuvânt, pentru Adevărul momentului, pentru o înțelegere profundă.

Atunci Cuvântul nu are unde să intre…

Unde să intre, dacă aceşti oameni sunt plini de ei înşişi?

Să ne amintim de Isus şi naşterea sa: părinţii săi, ajungând la recensământul cerut de Irod, nu au găsit un loc liber la han… Tot aşa, nu există în „taverna noastră interioară” (dacă i se poate da acest nume) un loc liber pentru Cuvânt; „taverna” este ocupată, „hanul” este ocupat (şi cât de grav este acest lucru!).

Noi trebuie să ţinem bolul lui Buddha, vasul, îndreptat în sus, pentru a primi Cuvântul. Dar, în loc să facem asta, oamenii întorc bolul în jos. Ar trebui să avem sau să recunoaştem propria noastră nimicnicie şi mizerie interioară pentru a rămâne în bol un loc şi pentru Cuvânt.

Dar dacă suntem atât de plini de noi înşine, cum ar putea Cuvântul să intre în noi? Sau, cu alte cuvinte, cum am putea să învăţăm să ascultăm din punct de vedere psihologic? Pentru că a şti să asculţi logic sau a şti să asculţi, să zicem, fizic, este un lucru relativ uşor, dar psihologic este foarte greu să ştii să asculţi!

Trebuie să fii în atitudine receptivă, cu vasul îndreptat înspre înalt, aşteptând alimentul în stil budist.

Trebuie să ascultăm cu mintea spontană, liberă de supoziții mentale, teorii și prejudecăți. Trebuie să ne deschidem spre nou cu o minte integrală, cu mintea nedivizată de lupta contrariilor.

Înțelepciunea se obține prin experimentare directă, prin experiență proprie și meditație profundă.

Libertatea intelectuală este posibilă doar prin cunoașterea și înțelegerea diverselor funcționalisme ale minții. Este urgent să ne cunoaștem pe noi înșine și acest lucru se face prin reflecție senină (Mo-chao), prin meditație profundă.

Nu este meditație doar acea acțiune de liniștire a minții când ne aflăm acasă sau la templu, ci cuprinde și torentul zilnic al vieții. Să facem din viața obișnuită o meditație continua! În acest mod vom fi în contact permanent cu Adevărul.