Dezvoltare personală prin adaptare

Dezvoltare personală prin adaptare la, și modificarea mediu/lui

Copiii trăiesc într-o lume ideală.

În lumea lor imaginară, care se formează în a lor minte inocentă și naivă prin interacțiunea cu părinții, bunicii, frații și ceilalți apropiați ai casei, ei se simt iubiți și protejați. Purtătorii lor de grijă fac tot posibilul ca să nu le lipsească nimic, să fie înconjurați de frumusețe, bunătate, fericire. Se străduiesc cu sinceritate și cu cele mai bune intenții să-i învețe tot ce știu. Să le prezinte Adevărul așa cum ei îl percep și înțeleg.

Apoi, pe măsură ce ajungem să interacționăm cu lumea exterioară, din afara cercului familial restrâns, ne dăm seama că există și altfel de oameni, mult diferiți de iubiții noștri părinți sau bunici prin felul în care se poartă cu noi și între ei. Pe scurt, descoperim răutatea lumii.

Din fericire, imaginea idealistă a lumii nu se spulberă dintr-o dată. Da, ea este erodată cu timpul, dar așa deteriorată cum e, ea continuă să joace un rol vital în viața noastră. Fără ea, fiecare zi ar fi un chin.

Dacă am percepe toată răutatea și falsitatea lumii în care trebuie să ne mișcăm, foarte puțini dintre noi s-ar mai da jos din pat dimineața, iar mulți, mulți și-ar pune capăt zilelor. Dar lumea ideală pe care noi ne-o dorim, pe care o imaginăm și la care visăm datorită exemplului pozitiv al părinților ce ne-au sădit speranța; această lume bună și frumoasă se încăpățânează să rămână în subconștientul nostru și să lucreze în favoarea noastră.

Cu toții contribuim la acest construct mental, emoțional și material care este scenariul și decorul vieților noastre. Suntem co-creatori ai lumii în care ne aflăm. Fiecare gând, fiecare emoție, fiecare gest și acțiune influențează și modifică realitatea. Lumea idealistă din subconștient continuă să se proiecteze în exterior și să aducă îmbunătățiri.

Cred că acum începi să înțelegi cât de important este mediul psiho-emoțional și material în care se dezvoltă un copil. Imaginea pe care și-o formează asupra lumii ca și copil se va proiecta asupra realității și o va modela pe tot parcursul vieții sale de adult.

Există și reversul medaliei. Nu acela al copilului crescut într-un mediu toxic. Te las pe tine să-ți imaginez cum va fi afectat acesta pentru tot restul vieții și ce va proiecta el către exterior. Vreau să continui să mă refer la copilul crescut într-un mediu decent. Tocmai lumea ideală din mintea sa, care îi dă speranță și puterea de a se trezi în fiecare dimineață, tocmai ea îi va pune bețe în roate când se va izbi de partea rea și urâtă a realității. Va fi șocat. Va fi dezamăgit. Va fi deprimat. Nu va ști cum să se poarte. Îi va fi mai greu să se adapteze păstrându-și valorile și principiile.

Un copil crescut în condiții aspre și austere, care a cunoscut devreme fața neplăcută a lumii, va fi mai pregătit să înfrunte realitatea în aspectele ei negative.

Interesant și amuzant este să vezi cum un astfel de individ, format în condiții dure, nu știe să se comporte corespunzător când ajunge într-un mediu ideal, bun și frumos. Și de multe ori, astfel de indivizi dau cu piciorul, resping mediul ideal care le este total necunoscut. Atitudinea și comportamentul care le-au asigurat supraviețuirea în mediul ostil, nu le mai servesc în mediul prielnic, chiar dimpotrivă.

Fie că facem primii pași în viață într-un mediu favorabil, fie că suntem forjați în focurile vicisitudinilor, oricum, va trebui mai târziu să ne adaptăm și la mediul opus, dacă vrem să ne dezvoltăm integral, să fim echilibrați și fericiți indiferent de mediul sau sistemul în care vom fi puși de destin.