4 obiective necesare și suficiente pentru o viață împlinită și fericită

4 obiective necesare și suficiente pentru o viață împlinită și fericită

Dharma, Artha, Kama & Moksha

În tradiția hindusă există conceptul de Purusharthas care conturează „patru țeluri și năzuințe ale ființei umane primordiale”, sau patru obiective necesare și suficiente pentru o viață împlinită și fericită. Acestea sunt Dharma (corectitudine, valori etice), Artha (prosperitate, valori economice), Kama (plăcere, dragoste, valori psihologice) și Moksha (eliberare, valori spirituale). Dharma – semnifică comportamente care sunt considerate a fi în acord cu „rta”, ordinea care face posibilă viața și universul, și include îndatoriri, drepturi, legi, conduită, virtuți și mod corect de viață. Dharma este aceea pe care toate ființele existente trebuie să o accepte și să o respecte pentru a susține armonia și ordinea în lume. Include și urmărirea și execuția propriei chemări, vocații, jucând astfel rolul potrivit în concertul cosmic. Un alt mod de a formula Dharma este „un mod corect de a gândi, un mod corect de a simți, un mod corect de a acționa, un mod corect de a-ți câștiga existența.” Pentru a ști ce este corect și ce incorect se cere înțelegerea legilor divine, prin studiul naturii și al textelor sacre și urmărirea vocii conștiinței din inima ta, care poate valida sau infirma o anumită decizie.

Artha – semnifică „mijloacele de viață”, activități și resurse care permit cuiva să fie într-o stare în care dorește să fie. Artha încorporează belșugul, cariera, activitatea pentru a-și câștiga existența, securitatea financiară și prosperitatea economică.

Kama – semnifică dorința, pasiunea, emoțiile, plăcerea simțurilor, bucuria estetică a vieții, sentimentele sau iubirea, cu sau fără conotații sexuale.

Moksha – înseamnă emancipare, eliberare sau renunțare. În unele școli ale hinduismului, prin moksha se înțelege eliberarea de saṃsāra, ciclul morții și renașterii. În alte școli moksha înseamnă libertate, autocunoaștere, auto-realizare și eliberare în această viață. Cele două interpretări nu se contrazic, ci merg mână-n mână.

Care dintre cele 4 țeluri trebuie să primeze?

Literatura indiană antică subliniază că dharma este pe primul loc. Dacă dharma este ignorată, artha și kama - profit și, respectiv, plăcere - duc la haos social. Artha este mai importantă și ar trebui să preceadă kama, în timp ce dharma este mai importantă și ar trebui să preceadă atât kama, cât și artha. Arthashastra a lui Kautiliya susține însă că artha este fundația celorlalte două. Fără prosperitate și siguranță în societate sau la nivel individual, atât viața morală, cât și senzualitatea devin dificile. Sărăcia generează viciu și ură, în timp ce prosperitatea generează virtuți și dragoste, a sugerat Kautiliya. Același autor adaugă că toate trei sunt conectate reciproc și nu ar trebui să încetezi să te bucuri de viață, nici de comportamentul virtuos, nici de căutarea bogăției. Urmărirea excesivă a oricărui aspect al vieții, cu respingerea completă a altor două, dăunează tuturor trei, inclusiv celui urmărit în mod excesiv. Moksha este considerat în hinduism parama-puruṣārtha sau scopul final al vieții umane.

Tensiunea dintre cele patru obiective ale vieții

Savanții indieni au recunoscut și au dezbătut tensiunea inerentă dintre renunțare și Moksha, pe de o parte, și urmărirea activă a lui Kama și Artha, pe de altă parte. Acest lucru a condus la conceptele de Pravritti și Nivritti, primul însemnând „a dărui sau a te dedica unei acțiuni exterioare”, în timp ce al doilea înseamnă „a te retrage din acțiunea exterioară și a te reculege” pentru a te concentra pe propria eliberare. Artha și Kama sunt Pravrtti, în timp ce Moksha este Nivrtti. Ambele sunt considerate importante în hinduism. Savanții indieni au oferit o rezoluție creativă a tensiunii dintre viața plină de „acțiune” și viața condusă de „renunțare”, sugerând că ceea ce este mai bun din ambele lumi poate fi obținut dedicându-te „acțiunii cu renunțare”, adică atunci când „acțiunea este fără atașament sau urmărire pasională a rezultatelor”. Acțiunea trebuie angajată pentru că este Dharma, adică este bună, virtuoasă, corectă, o datorie și o activitate morală, și nu din cauza obsesiei cuiva de a obține rezultate sau recompense materiale fără nicio considerație pentru Dharma. Această idee de „acțiune fără ambiție, condusă de dharma” a fost numită Nishkam Karma în Bhagavad Gita. Alte texte indiene susțin același răspuns la tensiunea dintre „a urmări bogăția și iubirea” versus „a renunța la tot”, dar folosind cuvinte diferite. Isa Upanishad, de exemplu, afirmă „acționează și bucură-te cu renunțare, nu râvni”.

În general se observă că individul acordă prioritate unui anumit țel în funcție de vârsta la care se află.

Cu excepția cunoscută a Kamasutrei, majoritatea textelor nu fac nicio recomandare cu privire la preferința relativă pentru Artha, Kama sau Dharma; că un individ ar trebui să pună accent pe un anumit țel într-un anumit stadiu al vieții. „Durata de viață a unui om este de o sută de ani. Împărțind acest timp, el ar trebui să urmărească cele 4 scopuri ale vieții în așa fel încât ele să se susțină, mai degrabă decât să se împiedice reciproc. În tinerețe, el ar trebui să se îndrepte către scopuri profitabile (artha), cum ar fi învățarea, mai târziu către kama, iar la bătrânețe către dharma și moksha.” — Kamasutra 1.2.1–1.2.4, tradus de Patrick Olivelle

Pentru detalii și bibliografie accesați https://en.wikipedia.org/wiki/Puru%E1%B9%A3%C4%81rtha

Photo by Florian Burcea