Totul pleacă de la principiul fundamental că fiecare om este făuritorul propriei vieți și propriului destin. Este complet opus principiului destinului implacabil care îi este dat omului din exterior, de către Univers, Zei sau Dumnezeu.

De asemenea opus ideii că legea evoluției ne va conduce în mod inevitabil cu trecerea timpului la progres, indiferent dacă facem eforturi voluntare și conștiente într-o direcție sau alta, sau nu.

Necesitatea dezvoltării personale emană din existența unei legi din fizică – legea entropiei sau a dezordinii.

Dacă pentru construcția unui lucru se depune un efort individual sau colectiv, și se obține o creștere a gradului de organizare a materiei, pentru distrugerea lui este suficient să nu se mai facă nimic, ajunge ca acesta să fie lăsat în voia sorții.

Luați exemplul unei case. Cât efort intelectual, fizic și de voință sunt necesare pentru ca cineva să facă întâi planul arhitectural, să obțină toate aprobările legale, să ridice casa, să o branșeze la utilități, să-i facă instalațiile, izolările și să o finiseze, doteze, mobileze și decoreze! Câte resurse sunt consumate: de la timpul pierdut la bani și materiale. Aceste materiale, fie ele lemn, ciment sau metal reprezintă elemente cu grad inferior de organizare care sunt sacrificate, sau folosite pentru a obține prin intermediul voinței și științei un element cu grad superior, mai complex de organizare – casa. Prin procesul construcției se investește energie în elemente inferioare pentru ca ele să-și scadă nivelul entropic și să crească în ordine și organizare.

A doua lege a termodinamicii sau legea entropiei spune că toate sistemele fizice lăsate liber tind să devină dezordonate, să-și piardă organizarea și energia și să-și crească gradul de dezordine.

Ce se întâmplă cu o casă abandonată? Se degradează încet dar sigur. Este mai bine pentru o casă să fie locuită și folosită, decât să fie încuiată și lăsată în voia sorții. De ce? Tocmai din cauza acestei legi a termodinamicii.

Totul se supune acestei legi: corpul nostru, gândurile noastre, oamenii, tările, națiunile, întreaga Natură.

De aici și nevoia de a ne ocupa constant de noi înșine, de dezvoltarea noastră personală.

Matematicianul francez Lazare Carnot afirma în 1803: „în orice proces natural există o tendință inerentă spre disiparea energiei utile”. În cuvinte mai simple: se pierde energie nefăcând nimic. Este o iluzie credința că ne putem păstra aceiași, neschimbați dacă rămânem pasivi la trecerea timpului. Cel mai clar se poate vedea acest lucru privindu-ne corpul care îmbătrânește. Același lucru, același proces de degradare de la o stare superioară la una inferioară se petrece însă și la nivel interior: intelectual, emoțional, psihologic, volitiv și spiritual. Dacă nu facem nimic cu ele, și aceste aspecte ale ființei umane decad, involuează. Prin dezvoltare personală înțelegem cultivarea și dezvoltarea tuturor acestor aspecte ale ființei umane și a altora.

Germanul Rudolf Clausius introduce in 1850 conceptul de entropie, iar în 1865 inventează cuvântul care să desemneze cât mai bine noul concept – entropie.

Fizica de azi acceptă pentru conceptul de entropie mai multe definiţii si mai mult decât atât, consideră că aceste definiţii sunt echivalente între ele.

În formularea dată de Kelvin: „Nu se poate realiza un proces al cărui singur efect este transformarea completă a căldurii în lucru mecanic”;

În formularea dată de Clausius: “Nu e posibilă o transformare care să aibă ca rezultat trecerea de la sine a căldurii de la un corp cu o temperatură dată, la altul cu una mai ridicată.”

Parafrazând vă spun: Nu este posibilă o transformare a individului care să aibă ca rezultat trecerea de la sine de la o stare inferioară la una superioară. Dezvoltarea personală și spirituală nu se petrec de la sine, așteptând. Este nevoie de inițiative voluntare, care pot începe de exemplu cu citirea unei cărți care să ne zguduie fundațiile, sau pot începe cu apelarea la un consilier de dezvoltare personală sau coach.

Cuvântul entropie a fost format plecând de la două cuvinte din limba greacă, cele pentru energie și, respectiv transformare. Odată apărut conceptul și termenul corespunzător, legea a doua a termodinamicii primește noi formulări, astfel:

• Orice proces ireversibil care implică sisteme termodinamice finite, duce la creșterea entropiei.

• Entropia unui sistem închis nu poate niciodată să scadă.

În traducere liberă: Orice sistem (și omul este un sistem) asupra căruia nu se intervine, care nu este influențat cu nimic, nu poate niciodată să crească de la sine în ordine și organizare. Din contră, merge spre creșterea entropiei, a haosului.

Albert Einstein a considerat legile termodinamice ca fiind “legile primordiale ale tuturor ştiinţelor”, iar Sir Arthur Eddington afirmă cu privire la acestea: “Principiul al doilea al termodinamicii deţine supremaţia între legile naturii… Daca teoria voastră este împotriva celei de-a doua legi a termodinamicii, nu pot sa vă dau nici o speranţă, nu mai este nimic de făcut pentru această nouă teorie decât căderea în cea mai abisală umilire posibilă.…”

Este acceptat că legea a doua a termodinamicii este legea cea mai bine confirmată şi mai universal valabilă dintre toate legile din fizică, din ea reieşind printr-o analizare aprofundată, că Universul tinde din ce în ce mai mult spre dezordine.

Mai mult decât atât este acceptat că această lege face posibilă definirea noţiunilor de trecut şi viitor. Întrucât entropia unui sistem izolat creşte în timp, măsurând această valoare la momente diferite, se poate trasa grafic variaţia entropiei şi în acest mod se poate defini o axă temporală, respectiv o direcţie a timpului. Cu cât timpul va creşte, gradul de “dezordine” dintr-un sistem va fi şi el mai mare. Această asimetrie la nivel macroscopic poate oferi din punct de vedere empiric posibilitatea diferenţierii dintre trecut şi viitor şi de aceea în termodinamică timpul este o mărime anizotropică (nu are aceleași proprietăți fizice în toate direcțiile; prezintă direcții privilegiate). Pentru oricare alte legi fizice timpul este o marime izotropică, cu alte cuvinte există o invarianţă a legilor fizice în raport cu inversarea sensului timpului.

Mai tarziu, cercetătorii care au studiat efectele legii a doua a termodinamici au ,,admis” că această lege este universal valabilă pentru o gamă mult mai largă de procese, nu numai pentru fizică. Se consideră că nu exista nici o excepţie de la acestă lege și toate evenimentele, de la cele mai simple, până la cele mai complexe, toate procesele din univers se supun acestei legi. În consecinţă, efectele legii au fost extinse şi la procese chimice, biologice, sociologice, informaționale, etc.

Într-o formulare ușor diferită, a doua lege a termodinamicii spune că sistemele izolate evoluează spontan spre echilibru termodinamic, adică starea cu entropie maximă. Cu cât un sistem are mai puțină energie, cu atât el este mai stabil. De dragul stabilității sistemele pierd de la sine energie.

Sistemele neizolate, cum ar fi organismele, pot pierde entropia, cu condiția ca entropia mediului lor să crească cu cel puțin această cantitate, astfel încât entropia totală fie crește, fie rămâne constantă. Prin urmare, entropia într-un sistem specific poate scădea, dar entropia totală a Universului nu.

Așadar sistemele umane, noi oamenii, putem să creștem în organizare, să ne dezvoltăm doar în măsura în care luăm din exterior și investim în noi ”energie”. Energie nu este doar energia fizică, motorie. Energia poate fi energie mentală, emoțională, volitivă, spirituală. Prin ”energie” putem citi și : informație, cunoaștere, cunoștințe, înțelegere, înțelepciune, sfaturi, consiliere.

De aceea avem nevoie să fim învățați, consiliați și apoi să investim, să aplicăm în noi și în viața noastră ceea ce am primit. Suntem consiliați decând ne naștem de către părinți, apoi urmează o serie întreagă de educatori, prieteni și sfătuitori. Cu timpul învățăm să ne luăm ”energia” și prin lectură. Exact asta se întâmplă acum în timp ce citești acest material. Din nevoia de a contracara legea entropiei, societatea umană a dezvoltat diferite forme de consiliere: relațională, matrimonială, familială, școlară, nutrițională, psihologică, vocațională, organizațională, politică și lista poate continua până la consilierea pentru dezvoltare personală și spirituală.

Consilierul este un sistem cu energie superioară și nivel entropic scăzut care oferă din ”energia” sa clientului pentru ca acesta să poată contracara mai bine entropia din el și din mediul înconjurător în care trăiește.

        Consilierea reprezintă procesul prin care o persoană specializată numită consilier oferă sprijin, într-un cadru metodologic bine definit, unei alte persoane (client), care este astfel asistat în adoptarea unor decizii privind propria viață personală şi profesională.

Abordarea este una de tip holistic, fiind atinse aspecte care ţin de stil de viaţă, carieră, dezvoltare personală, cu scopul atingerii unui echilibru personal.

Consilierea „constă in aplicarea unor tehnici (preluate sau specifice), fundamentate teoretic (in câmpul științelor comportamentului), într-un anumit cadru, vizând susținerea clientului in procesul decizional si învățarea modalităților de rezolvare a problemelor care privesc diferite segmente ale vieții familiale, sociale,  profesionale”.
(Matei Georgescu, Teoria si practica consilierii).


„Consilierea reprezintă acțiunea unei persoane, care ocupă temporar sau permanent rolul de consilier, si acceptă să ofere timp, atenție si respect unei alte persoane, care va fi temporar in rolul de client.”

(Matei Georgescu, Teoria si practica consilierii).

Consilierea pentru Dezvoltare Personală este o intervenție care se adresează̆ persoanelor aflate în situații de criză, sau care se află în impas în ceea ce privește rezolvarea unor situații din viața personală sau profesională. Persoanele care apelează la consiliere pentru dezvoltare personală sunt deci persoane fără tulburări patologice (sănătoase psihic), care au totuși nevoie de consiliere pentru a găsi soluții legate de problemele cu care se confruntă.

Consilierea urmărește dezvoltarea personală, autocunoașterea și adaptarea cât mai eficientă la mediu prin dezvoltarea unor abilități și capacități.

 

Pe scurt, caracteristicile consilierii sunt:

  • Clienții sunt persoane sănătoase psihic,
  • Se bazează pe sprijin pentru dezvoltare/ educare/ rezolvare de probleme,
  • Are rol preventiv,
  • Presupune implicarea activă și responsabilă a consilierului și a clientului,
  • Clientul este privit ca o persoană capabilă:

-> să își asume propria dezvoltare personală,

-> să prevină diverse tulburări și disfuncții,

-> să găsească soluții la problemele cu care se confruntă.

De ce merg unele persoane la consiliere?

Unele persoane merg la consiliere deoarece cred că au nevoie de sprijin, aflându-se în cele mai multe cazuri într-o situație dificilă, căreia nu pot să îi facă față. Ei pot să se simtă astfel deoarece sunt singuri, sau chiar dacă au familie și prieteni apropiați aceștia nu pot sau nu știu să le explice de ce, de exemplu, se simt anxioși sau deprimați. Mai mult, uneori este mai ușor să discuți anumite aspecte personale, de familie sau de cuplu unei persoane independente de familie.

Mai există și anumite aspecte de viață sau evenimente cum ar fi decesul unei persoane dragi, divorțul, boala, care pot fi foarte dificil de gestionat, astfel că persoana care experimentează astfel de situații are nevoie de sprijin și susținere pentru a-și identifica resursele și a trece cu bine peste episodul respectiv.

Consilierea mai poate fi solicitată și în situații în care clientul, chiar dacă nu trece printr-o situație de criză, simte că este nemulțumit, dorește să facă o schimbare și are nevoie de sprijin pentru a implementa schimbarea.

În ce situații pot ajunge clienții la consilierul pentru dezvoltare personală:

• Lipsă de claritate în viată;
• Sentimentul de blocaj, de stagnare, de limitare;
• Incongruența între a vrea și a simți;
• Necunoașterea valorilor personale si de aici o serie de confuzii;
• Dorința de a schimba ceva în viața personală sau profesională însoțită de sentimentul de neputință;
• Lipsă de viziune și strategie;
• Necunoașterea procesului de stabilire obiective personale și urmărirea lor;
• Nerecunoașterea emoțiilor si de aici o serie de situații neplăcute în viată;
• Gândire pozitivă și pozitivism exagerat, cu convingerea că “așa trebuie” si de aici emoțiile aferente: vinovăție, anxietate, furie, frica, etc;
• Lipsă relațiilor armonioase, atât personale cât și profesionale;
• Existența unor situații conflictuale, neînțelegeri sau conflicte deschise care afectează liniștea și împlinirea sufletească; etc.

Investigarea situațiilor problemă se realizează împreuna cu persoanele afectate, pe baza acordului lor liber exprimat, pe parcursul unui proces in care sunt analizate si clarificate cauzele care generează perturbații si sunt identificate diverse alternative posibile de îndepărtare a blocajelor resimțite.

Intervenția specializată a consilierului pentru dezvoltare personală constă in ghidarea, susținerea si încurajarea interlocutorilor, prin intermediul unor tehnici si instrumente specifice, în vederea sondării si relevării propriilor capacități și resurse și a conștientizării punctelor critice din existența proprie si a posibilităților de depășire a situațiilor neconvenabile.
In acest scop, consilierul pentru dezvoltare personală facilitează accesul indivizilor la resursele interioare proprii, dezvoltă talentele si potențialul uman, îmbunătățește calitatea vieții personale si profesionale a celor interesați să progreseze in plan individual sau colectiv si contribuie la realizarea obiectivelor si aspirațiilor acestora.