4 obiective necesare și suficiente pentru o viață împlinită și fericită
4 obiective necesare și suficiente pentru o viață împlinită și fericită
Posted by Florian on / 0 Comments
4 obiective necesare și suficiente pentru o viață împlinită și fericită
Dharma, Artha, Kama & Moksha
În tradiția hindusă există conceptul de Purusharthas care conturează „patru țeluri și năzuințe ale ființei umane primordiale”, sau patru obiective necesare și suficiente pentru o viață împlinită și fericită. Acestea sunt Dharma (corectitudine, valori etice), Artha (prosperitate, valori economice), Kama (plăcere, dragoste, valori psihologice) și Moksha (eliberare, valori spirituale). Dharma – semnifică comportamente care sunt considerate a fi în acord cu „rta”, ordinea care face posibilă viața și universul, și include îndatoriri, drepturi, legi, conduită, virtuți și mod corect de viață. Dharma este aceea pe care toate ființele existente trebuie să o accepte și să o respecte pentru a susține armonia și ordinea în lume. Include și urmărirea și execuția propriei chemări, vocații, jucând astfel rolul potrivit în concertul cosmic. Un alt mod de a formula Dharma este „un mod corect de a gândi, un mod corect de a simți, un mod corect de a acționa, un mod corect de a-ți câștiga existența.” Pentru a ști ce este corect și ce incorect se cere înțelegerea legilor divine, prin studiul naturii și al textelor sacre și urmărirea vocii conștiinței din inima ta, care poate valida sau infirma o anumită decizie.
Artha – semnifică „mijloacele de viață”, activități și resurse care permit cuiva să fie într-o stare în care dorește să fie. Artha încorporează belșugul, cariera, activitatea pentru a-și câștiga existența, securitatea financiară și prosperitatea economică.
Kama – semnifică dorința, pasiunea, emoțiile, plăcerea simțurilor, bucuria estetică a vieții, sentimentele sau iubirea, cu sau fără conotații sexuale.
Moksha – înseamnă emancipare, eliberare sau renunțare. În unele școli ale hinduismului, prin moksha se înțelege eliberarea de saṃsāra, ciclul morții și renașterii. În alte școli moksha înseamnă libertate, autocunoaștere, auto-realizare și eliberare în această viață. Cele două interpretări nu se contrazic, ci merg mână-n mână.
Care dintre cele 4 țeluri trebuie să primeze?
Literatura indiană antică subliniază că dharma este pe primul loc. Dacă dharma este ignorată, artha și kama - profit și, respectiv, plăcere - duc la haos social. Artha este mai importantă și ar trebui să preceadă kama, în timp ce dharma este mai importantă și ar trebui să preceadă atât kama, cât și artha. Arthashastra a lui Kautiliya susține însă că artha este fundația celorlalte două. Fără prosperitate și siguranță în societate sau la nivel individual, atât viața morală, cât și senzualitatea devin dificile. Sărăcia generează viciu și ură, în timp ce prosperitatea generează virtuți și dragoste, a sugerat Kautiliya. Același autor adaugă că toate trei sunt conectate reciproc și nu ar trebui să încetezi să te bucuri de viață, nici de comportamentul virtuos, nici de căutarea bogăției. Urmărirea excesivă a oricărui aspect al vieții, cu respingerea completă a altor două, dăunează tuturor trei, inclusiv celui urmărit în mod excesiv. Moksha este considerat în hinduism parama-puruṣārtha sau scopul final al vieții umane.
Tensiunea dintre cele patru obiective ale vieții
Savanții indieni au recunoscut și au dezbătut tensiunea inerentă dintre renunțare și Moksha, pe de o parte, și urmărirea activă a lui Kama și Artha, pe de altă parte. Acest lucru a condus la conceptele de Pravritti și Nivritti, primul însemnând „a dărui sau a te dedica unei acțiuni exterioare”, în timp ce al doilea înseamnă „a te retrage din acțiunea exterioară și a te reculege” pentru a te concentra pe propria eliberare. Artha și Kama sunt Pravrtti, în timp ce Moksha este Nivrtti. Ambele sunt considerate importante în hinduism. Savanții indieni au oferit o rezoluție creativă a tensiunii dintre viața plină de „acțiune” și viața condusă de „renunțare”, sugerând că ceea ce este mai bun din ambele lumi poate fi obținut dedicându-te „acțiunii cu renunțare”, adică atunci când „acțiunea este fără atașament sau urmărire pasională a rezultatelor”. Acțiunea trebuie angajată pentru că este Dharma, adică este bună, virtuoasă, corectă, o datorie și o activitate morală, și nu din cauza obsesiei cuiva de a obține rezultate sau recompense materiale fără nicio considerație pentru Dharma. Această idee de „acțiune fără ambiție, condusă de dharma” a fost numită Nishkam Karma în Bhagavad Gita. Alte texte indiene susțin același răspuns la tensiunea dintre „a urmări bogăția și iubirea” versus „a renunța la tot”, dar folosind cuvinte diferite. Isa Upanishad, de exemplu, afirmă „acționează și bucură-te cu renunțare, nu râvni”.
În general se observă că individul acordă prioritate unui anumit țel în funcție de vârsta la care se află.
Cu excepția cunoscută a Kamasutrei, majoritatea textelor nu fac nicio recomandare cu privire la preferința relativă pentru Artha, Kama sau Dharma; că un individ ar trebui să pună accent pe un anumit țel într-un anumit stadiu al vieții. „Durata de viață a unui om este de o sută de ani. Împărțind acest timp, el ar trebui să urmărească cele 4 scopuri ale vieții în așa fel încât ele să se susțină, mai degrabă decât să se împiedice reciproc. În tinerețe, el ar trebui să se îndrepte către scopuri profitabile (artha), cum ar fi învățarea, mai târziu către kama, iar la bătrânețe către dharma și moksha.” — Kamasutra 1.2.1–1.2.4, tradus de Patrick Olivelle
Pentru detalii și bibliografie accesați https://en.wikipedia.org/wiki/Puru%E1%B9%A3%C4%81rtha
Photo by Florian Burcea
Pazirea gandului
Posted by Florian on / 0 Comments
Păzirea gândului
„- Din moment ce suntem vulnerabili, putem să mai fim și fericiți? ocupați cu această fragilitate și suferință?
– Tocmai atunci ești fericit, când îți înțelegi fragilitatea. Restul sunt extaze trecătoare. Dar starea de fericire este ceea ce anticii numeau egalitate de spirit. E foarte greu de dobândit. Și de fapt nu poți s-o dobândești decât prin practicarea zilnic și neabătut a unor exerciții spirituale. Părintele Stăniloae a luat un scurt îndemn din părinții bisericii și care spune atât: Rugați-vă neîncetat! Ăsta nu e un îndemn la bigotism. Este un îndemn la păzirea gândului. Păzirea gândului înseamnă de fapt punerea minții într-un anumit regim de funcționare. A te ruga neîncetat înseamnă de fapt a pune mintea într-un regim de seninătate.
– E greu asta!
– E foarte greu. Dar poți s-o faci. Te speli pe mână în fiecare zi? Te speli pe dinți în fiecare zi? Îți speli corpul? Neapărat! E o formă de politețe elementară față de corp. Față de tine o politețe elementară este exercițiul spiritual. De ce mintea nu ar avea nevoie de igiena de care corpul are nevoie?
Pe stradă oamenii sunt cu capsa pusă. Sunt țâfnoși. Sunt țâfnoși pentru că deși se spală, nu practică igiena mentală. Dacă ar practica-o ar fi mult mai îngăduitori cu semenii lor. Șoferii n-ar mai înjura de dimineața până seara când sunt la volan. N-ar mai claxona imediat ce se face verde la semafor”.
Fragment din emisiunea Mic dejun cu un campion – Horia Roman Patapievici
Ce te face fericit?
Posted by Florian on / 0 Comments
Ce te face fericit?
„Ceea ce te face fericit este descoperirea limitei care ilimitează. (…) Soluția mea la deriva recentă nu este abolirea modernității, ci este măsura ei. Trebuie să descoperi o măsură. De aceea îl citez pe Socrate cu răspunsul la întrebarea: Ce i-ar spune Socrate unui tânăr? Să nu faci nimic fără măsură. Asta este! Dar e o măsură, spre deosebire de măsura tradițională care e de găsit într-o instituție (…), este o măsură de găsit în interior(Patapievici arată cu degetul către cap). Modernitatea este ceva care-și poartă drumul cu ea. E ca tancul. Nu este ca o mașină care merge pe autostradă. Ăsta este omul tradițional. Nu, modernitatea își poartă drumul cu ea. Ceea ce înseamnă că trebuie să descopere în ea însăși principiul măsurii ei”.
Horia Roman Patapievici în dialogul online Omul recent…. după 20 de ani, minutul 33